Pentru mulți observatori, referendumul constituțional din 2024 părea un episod izolat. O confruntare tensionată, o campanie dură, mult zgomot mediatic și, la final, o societate divizată. Un an mai târziu, alegerile parlamentare din septembrie 2025 au fost tratate ca un nou început, o competiție diferită, cu alți actori și alte teme. Problema este că realitatea electorală nu funcționează în episoade separate. Voturile nu se evaporă, iar comportamentele politice nu se resetează de la un scrutin la altul.
Datele arată clar că votul „NU” din 2024 nu a fost un accident și nici o simplă reacție emoțională de moment. El a fost expresia unei mobilizări profunde, care a continuat să producă efecte și în 2025. Altfel spus, alegerile parlamentare nu pot fi înțelese fără a privi înapoi la referendum. Între cele două există o legătură directă, măsurabilă și constantă.
Pentru această analiză am lucrat exclusiv cu date oficiale de la Comisia Electorală Centrală și am comparat rezultatele votului „NU” de la referendumul constituțional din 2024 cu rezultatele alegerilor parlamentare din 2025, secție cu secție, pe întreg teritoriul Republicii Moldova. Am urmărit dacă zonele în care respingerea parcursului european a fost mare în 2024 sunt aceleași în care anumite partide au obținut scoruri mari un an mai târziu. Pentru asta am folosit o analiză statistică de tip corelație, un instrument simplu care arată cât de mult „se asociază” două tipuri de vot. Analiza nu caută să demonstreze că un vot l-a cauzat pe celălalt, ci să identifice tipare stabile și continuități teritoriale. Cu alte cuvinte, am verificat dacă votul anti-UE din 2024 a lăsat urme vizibile și măsurabile în comportamentul electoral din 2025.
Cel mai clar exemplu este Blocul Patriotic. Rezultatele sale electorale din 2025 urmează aproape fidel harta votului „NU” de la referendum. Unde opoziția față de integrarea europeană a fost puternică în 2024, acolo Blocul Patriotic a câștigat masiv în 2025. Legătura statistică (corelația) dintre cele două voturi este atât de puternică încât nu mai poate fi explicată prin coincidență sau prin simple similitudini socio-economice. Avem de-a face cu o continuitate organizată.
Citește și: BREAKING CCR a amânat din nou decizia privind pensiile speciale ale magistraților
Această continuitate sugerează că infrastructura politică folosită pentru mobilizarea anti-UE nu a dispărut odată cu referendumul. Dimpotrivă, ea a fost reutilizată. Liderii locali, rețelele informale, mesajele emoționale, canalele de comunicare și, în unele cazuri, stimulentele materiale au continuat să funcționeze. Chiar dacă anumite partide au fost interzise sau scoase din joc, mecanismele din spatele lor au rămas active.
Aici apare inevitabil discuția despre rețeaua asociată cu Ilan Șor. Interdicția juridică a partidului său nu a însemnat dizolvarea rețelei de influență construite în ani de zile. Aceasta s-a fragmentat, s-a adaptat și s-a redistribuit către alte vehicule politice. Alegerile din 2025 arată că această rețea a fost capabilă să transfere aproape integral un bazin electoral deja format către o nouă structură politică. Practic, votul nu a fost câștigat din nou, ci mutat.
Blocul „Alternativa” oferă un exemplu diferit, dar la fel de relevant. Deși s-a prezentat public ca o formațiune proeuropeană, rezultatele sale arată o legătură clară cu zonele în care votul „NU” a fost ridicat la referendum. Această legătură este mai slabă decât în cazul Blocului Patriotic, dar rămâne semnificativă. Ce înseamnă asta, pe înțelesul tuturor? Că o parte din electoratul antieuropean nu a ales un discurs frontal împotriva UE, ci o opțiune ambiguă, care a evitat clarificările tranșante.
Pentru mulți alegători nemulțumiți, „Alternativa” a funcționat ca o supapă. Nu a cerut explicit respingerea integrării europene, dar nici nu a apărat-o ferm. Această ambiguitate a permis captarea unui vot de protest, a unei frustrări sociale acumulate, fără asumarea unei poziții geopolitice clare. Este o strategie cunoscută în regiune și extrem de eficientă în contexte de polarizare și oboseală politică.
Partidul „Democrația Acasă” se înscrie într-o logică diferită. Aici legătura cu votul „NU” există, dar este slabă. Rezultatul său electoral nu pare să fie produsul unor rețele teritoriale bine puse la punct, ci mai degrabă al mobilizării online, al activismului individual și al nemulțumirii generale față de guvernare. Cu alte cuvinte, acest partid a beneficiat marginal de votul antieuropean, fără a-l controla sau organiza.
Citește și: Analiză | Imposibila Armată Europeană. Limitele politice ale apărării europene
Această diferență este importantă pentru că arată că nu toate rezultatele electorale suspecte funcționează la fel. Unele sunt expresia unor infrastructuri consolidate, altele sunt efecte colaterale ale haosului informațional și ale radicalizării din mediul digital. A le pune pe toate în aceeași categorie ar fi o greșeală de analiză.
Privind tabloul general, se conturează trei tipuri de continuitate electorală. În primul rând, capturarea directă și aproape totală a votului „NU” de către un actor politic bine organizat. În al doilea rând, redistribuirea parțială și oportunistă a acestui vot către formațiuni cu discurs ambiguu. În al treilea rând, intersectarea accidentală cu votul de protest în mediile digitale și fragmentate.
Toate aceste tipare confirmă un lucru esențial: mobilizarea antieuropeană din Republica Moldova este structurală, nu conjuncturală. Ea nu apare doar în momente-cheie, ci persistă, se adaptează și se reconfigurează de la un scrutin la altul. Referendumul din 2024 a fost doar momentul în care această mobilizare a devenit vizibilă. Alegerile din 2025 au arătat cât de durabilă este.
De aici decurge o lecție incomodă, dar necesară. Apărarea democrației nu se poate limita la interzicerea unor partide sau la reacții punctuale în campanie. Rețelele de influență nu funcționează pe baza denumirilor oficiale, ci pe baza relațiilor sociale, a dependențelor economice și a ecosistemelor informaționale. Atâta timp cât acestea rămân intacte, voturile vor continua să circule prin aceleași canale, indiferent de siglă.
Pentru Republica Moldova, miza este enormă. Fără transparență reală a finanțării politice, fără control asupra fluxurilor de bani și fără o strategie serioasă de combatere a manipulării informaționale, ciclul cel mai probabil se va repeta. Alegerile vor părea competitive, dar rezultatele vor reflecta aceleași structuri invizibile de putere. Votul „NU” de la referendumul pro-european din 2024 nu a dispărut. El s-a mutat, s-a adaptat și a decis, în mare măsură, alegerile din 2025. A înțelege acest lucru nu este un exercițiu academic, ci o condiție minimă pentru a putea vorbi, onest, despre viitorul democratic și european al Republicii Moldova. Pentru că timpul nu mai are răbdare.
Articol publicat inițial pe pagina de Substack a lui Nicolae Țîbrigan.
O versiune academică integrală a acestei analize a fost publicată în Revista de Științe Politice și Relații Internaționale Vol. XXII, Nr. 4/2025 disponibilă AICI.
Urmăriți canalul „PRESShub” pe WhatsApp. Cele mai importante știri ale zilei sunt disponibile aici
Urmăriți PressHUB și pe Google News!
