DIR NEWS

Inteligența Artificială (IA) le permite companiilor să elimine forța de muncă umană din procesele de producție, să concentreze profiturile la vârf și să transfere costurile tranziției către lucrători și către public, exact evoluția asupra căreia profesorul Stiglitz, laureat Nobel, avertizează în cartea sa din 2024, recent reeditată, The Road to Freedom: Economics and the Good Society.

Într-un interviu acordat publicației Fortune, profesorul de economie a susținut că inteligența artificială devine un exemplu clasic al modului în care tehnologia poate accelera inegalitatea socială.

„Dacă nu facem nimic pentru a gestiona IA, există riscul ca aceasta să ducă la mai multă inegalitate socială”, a spus Stiglitz. „Iar pentru că inegalitatea este o problemă atât de gravă în societatea noastră, acest lucru mă îngrijorează profund.”

Stiglitz și-a petrecut întreaga carieră analizând modurile în care capitalismul a eșuat în a servi oamenii pe care ar trebui să-i sprijine.

Economistul a studiat crizele financiare, promisiunile neîmplinite ale globalizării și erodarea treptată a clasei de mijloc din Statele Unite. Acum, la 83 de ani, Stiglitz urmărește în timp real desfășurarea următorului capitol și nu este deloc optimist.

În acest punct, dimensiunea politică devine deosebit de sensibilă: aceiași actori care promovează adoptarea inteligenței artificiale sunt, simultan, în prima linie a eforturilor de reducere a rolului instituțiilor guvernamentale, care ar putea atenua impactul disruptiv al acestei tehnologii. Pentru Stiglitz, aceasta nu este o contradicție, ci o strategie.

„Din păcate, tech bros, care sunt evident susținători ai acestei tehnologii, promovează în același timp reducerea rolului statului, ceea ce va submina capacitatea guvernului de a face exact ceea ce este necesar pentru o tranziție reușită”, a spus el.

Rezultatul, susține economistul, este o capcană care se autoalimentează: „Dacă oligarhii din tehnologie continuă să promoveze ideea reducerii rolului guvernului, acest lucru va diminua capacitatea statului de a gestiona tranziția către IA. Ei creează, de fapt, condițiile care fac imposibilă o tranziție reușită.”

Guvernul „trebuie să ofere sprijin pentru a-i ajuta pe oameni să treacă de la domeniile în care nu mai sunt necesari către cele în care ar putea fi mai productivi”, a adăugat Stiglitz.

Totuși, reglementarea guvernamentală intră în conflict direct cu obiectivul principal al multor companii high-tech: reducerea costurilor și maximizarea profitului.

Strategul în tehnologie Daniel Miessler a susținut recent că „numărul ideal de angajați umani într-o companie este zero”

Pentru proprietarii de companii, forța de muncă a fost întotdeauna un centru de cost, iar inteligența artificială este prima tehnologie care promite, în mod credibil, să o elimine aproape complet. Aceasta este forma de inegalitate despre care Stiglitz avertizează de ani de zile. Iar răspunsul său este că, deocamdată, nimeni dintre cei aflați la putere nu pare să asculte.

Chiar și liderii din vârful sistemului financiar încep să spună acest lucru deschis. Directorul executiv al BlackRock, Larry Fink, care a participat la World Economic Forum Annual Meeting în Davos la începutul acestui an, a făcut o observație similară, afirmând că „primele câștiguri generate de inteligența artificială se îndreaptă către proprietarii de modele lingvistice de mari dimensiuni, proprietarii de date și proprietarii de infrastructură”.

Între timp, jumătatea inferioară a populației americane, care deține aproximativ 1% din averea pieței bursiere, nu este nici pe departe la masa deciziilor.

Fink: Ce se întâmplă cu restul societății, dacă inteligența artificială va face cu angajații white-collar ceea ce industrializarea a făcut cu muncitorii blue-collar?

Fink a pus întrebarea direct: ce se întâmplă cu restul societății, dacă inteligența artificială va face cu angajații din sectorul „white-collar” ceea ce globalizarea a făcut cu muncitorii „blue-collar”? Răspunsul, a sugerat el, ar putea reprezenta următorul mare eșec al capitalismului.

Joseph Stiglitz a spus că această situație îi este familiară. „În timpul Marii Depresiuni, a fost parțial rezultatul succesului agriculturii. Am crescut enorm productivitatea. Nu mai aveam nevoie de atât de mulți fermieri, dar nu aveam capacitatea de a muta oamenii din sectorul rural, iar acest lucru s-a realizat abia în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Intervenția guvernului, ca urmare a războiului, a rezolvat problema. Astăzi nu avem cadrul instituțional pentru a face asta.”

Datele arată deja această tendință. Economiștii de la Bank of America Institute au constatat că recentele câștiguri de productivitate se acumulează, în principal, sub formă de profituri corporative, în timp ce veniturile din muncă scad constant, ca pondere, în PIB-ul Statelor Unite, un tipar care amintește de Revoluția industrială din secolul al XIX-lea, când proprietarii de fabrici s-au îmbogățit considerabil, în timp ce salariile muncitorilor au stagnat timp de decenii.

Stiglitz: O oligarhie cu o tehnologie mai avansată

Un sondaj realizat de Gallup arată că majoritatea angajaților americani privesc cu neîncredere inteligența artificială și se tem pentru locurile lor de muncă, în timp ce directorii executivi supraestimează puternic entuziasmul real al angajaților față de această tehnologie. Cu alte cuvinte, diferența dintre cei care câștigă și cei care pierd din dezvoltarea IA nu mai este un risc viitor — ea există deja.

În cartea sa The Road to Freedom: Economics and the Good Society, Stiglitz susține că atunci când banii domină politica, politicile publice tind să favorizeze sistematic actorii deja puternici, iar „libertatea” pieței devine un pretext pentru consolidarea inegalității.

„Libertatea reală, spune economistul, nu înseamnă doar absența intervenției statului, ci existența unor instituții suficient de puternice pentru a limita concentrarea puterii private și pentru a asigura o distribuție largă a beneficiilor economice.”

O societate în care inteligența artificială amplifică averea proprietarilor de platforme online, în timp ce reduce oportunitățile clasei de mijloc, nu este, în definiția sa, o societate liberă.

Joseph Stiglitz nu esteun profet al dezastrului. El folosește inteligența artificială în propriile cercetări. O vede mai degrabă ca pe un instrument, similar unui sistem rapid de acces la informații, nu ca pe o sursă de rațiune: „Privesc inteligența artificială ca pe ceva care îmi amplifică abilitățile. Este ca și cum ai avea o echipă de asistenți de cercetare, dar mai rapidă.”

Stiglitz spune că preferă să vorbească despre „IA” în sensul de intelligence assisting. „IA înseamnă inteligență care asistă”, a explicat el. „Am făcut o analogie cu microscopul și telescopul: ele ne-au permis să vedem lucruri pe care altfel nu le-am putea vedea. Ne-au amplificat capacitățile.”

Stiglitz: „IA este un instrument de cercetare extraordinar, dar nu este un substitut pentru gândire”

În cercetările sale, inteligența artificială îl ajută să analizeze literatura de specialitate, să găsească surse și să stimuleze noi direcții de gândire. „Este un instrument de cercetare extraordinar”, recunoaște el, „dar nu este un substitut pentru gândire.”

Diferența dintre IA ca instrument care servește oamenilor și IA ca mecanism de înlocuire a forței de muncă nu este una tehnologică, ci politică. Depinde de cine controlează tehnologia, cine captează câștigurile și dacă instituțiile publice sunt suficient de puternice pentru a impune o distribuție echitabilă a beneficiilor.

Într-o țară în care banii influențează politica, Stiglitz nu este optimist. „Inegalitatea economică se poate transforma în inegalitate politică”, avertizează el, în interviul pentru revista Fortune.

Citește și: Donald Trump a cerut Pentagonului să declasifice dosarele despre extratereștri