Recent, Consiliul General al Capitalei a aprobat inițiativa primarului Ciprian Ciucu de a elimina gratuitatea pentru mașinile hibride pe parcările primăriei (dunga albastră) de la 1 mai, în timp ce mașinile electrice vor mai beneficia de această facilitate până la finalul anului 2027. O decizie care a suscitat, cel puțin pe rețelele de socializare, multe critici legate inclusiv de politica de mediu.
Tranziția spre mobilitate electrică, mai ales în aceste zile, când prețul la carburanți explodează, devine dintr-un „moft woke”, o strategie de supraviețuire. Care însă nu se face într-un singur oraș, fie el și capitală.
Modelul nordic / european
Tranziția către mobilitatea electrică în Europa arată, în cifre, diferențe majore de strategie și rezultate.
În Norvegia, unde statul a aplicat de mai bine de 10 ani, consecvent, cele mai generoase stimulente fiscale și non-fiscale din lume, mașinile electrice reprezintă deja aproximativ 96% din vânzările de autoturisme noi.
Modelul a dus practic la dispariția motoarelor termice din piața de mașini noi.
În Danemarca, unde politicile au fost mai echilibrate — combinație de taxe, stimulente și măsuri urbane precum parcarea gratuită sau acces preferențial — cota a ajuns la aproape 70%, cu vârfuri de peste 80% în anumite luni.
În schimb, Germania, deși are cea mai mare piață auto din UE și cele mai mari volume absolute de vânzări electrice, rămâne la circa 18% din înmatriculările noi, reflectând o tranziție mai lentă și mai prudentă.
Diferențele sunt vizibile și în infrastructură.
Germania a construit cea mai extinsă rețea din Uniunea Europeană, cu peste 80.000 de puncte de încărcare, urmată de Danemarca, cu peste 12.000, în timp ce Norvegia compensează prin densitate — raportul stații/vehicule fiind printre cele mai bune din lume.
În contrast, România rămâne mult în urmă, cu puțin peste 2.000 de puncte de încărcare și o distribuție inegală, concentrată în marile orașe și pe câteva coridoare rutiere.
Această diferență structurală se reflectă direct în adopție: în România, mașinile electrice reprezintă doar aproximativ 5–6% din vânzările de autoturisme noi.
Deși programe precum „Rabla Plus” au stimulat cererea punctual, lipsa unei strategii coerente pe termen lung și infrastructura insuficientă limitează extinderea pieței.
Spre deosebire de statele nordice sau vest-europene, unde politicile au fost stabile și cumulative, România rămâne într-o fază incipientă, în care tranziția depinde mai degrabă de subvenții decât de o schimbare structurală a pieței.
Revenind la parcări gratuite pentru mașini electrice: peste tot sunt considerate un instrument psihologic și vizibil, dar nu decisiv, motiv pentru care strategia este stabilită de autoritățile locale.
Parcarea este considerată un instrument local, nu național, cu excepția Norvegiei, unde a fost folosită masiv în faza inițială a programului de tranziție la mașini electrice.
Efectul „Iran” pentru mașinile electrice
După atacul coordonat al Statelor Unite și Israelului asupra Iranului, prețurile gazelor în Europa a crescut de la 30 la 50 de euro pe megawatt-oră, în timp ce, după invazia Rusiei în Ucraina, în 2022, acestea au atins niveluri de până la 300 de euro.
În același timp, China nu doar că evită să plătească prețuri ridicate pentru petrol și gaze, dar revinde inclusiv livrări rusești de gaz natural lichefiat către Japonia la prețuri foarte mari, profitând de faptul că dispune de suficiente resurse energetice, în pofida crizei globale.
Acest avantaj se datorează în mare parte investițiilor în surse regenerabile — panouri solare, turbine eoliene și hidrocentrale — dar și transformărilor din transport, se arată într-o analiză BBC.
Electrificarea transportului este direct legată de criza petrolului: trecerea la vehicule electrice a permis economisirea a aproximativ 2,7 milioane de barili de petrol pe zi anul trecut, potrivit analiștilor BloombergNEF.
În următorii patru ani, această economie ar urma să se dubleze.
Prin comparație, blocarea strâmtorii Ormuz de către Iran a redus oferta globală cu 10–12 milioane de barili dintr-un consum de circa 105 milioane de barili pe zi înainte de război.
Pe fundalul crizei din regiunea Golfului, statele occidentale au recurs la o măsură fără precedent: eliberarea de petrol din rezervele strategice, în volume de aproximativ 3 milioane de barili pe zi, timp de 4–5 luni, pentru a atenua șocul de pe piață.
Fără contribuția vehiculelor electrice, această intervenție ar fi trebuit să fie de două ori mai mare — un nivel imposibil de susținut din cauza limitărilor infrastructurii de export, mai arată BBC. Consecința ar fi fost un preț și mai ridicat al petrolului.
(FOTO: Inquam Photos / George Călin)
Urmăriți canalul „PRESShub” pe WhatsApp. Cele mai importante știri ale zilei sunt disponibile aici
Urmăriți canalul „PRESShub” pe Telegram
Urmăriți PressHUB și pe Google News!
