blugi, banane, cravate și panglica Sfântului Gheorghe


Rusia a declarat război nu doar popoarelor din jur, ci și propriei istorii. În mâinile Kremlinului, simbolurile nu mai servesc memoria, ci devin instrumente de intimidare, transformând reperele de odinioară în simple reziduuri ideologice.

În 2025, am analizat de-comunizarea străzii din Kiev și re-educarea memoriei colective în spațiile aflate sub spectrul invaziei. Am evidențiat transformarea Statuiei Mama Patrie în Mama Ucraina, un simbol care a refuzat să fie dărâmat, alegând în schimb să fie „vindecat” prin înlocuirea stemei sovietice de pe scut cu tridentul ucrainean. Această resemnificare a transformat un colos de titan, odinioară semn al dominației moscovite, într-un simbol al protecției reale, la picioarele căreia copiii ucraineni se joacă, dar se și adăpostesc de dronele rusești în buncărul amenajat la subsol. (ironic, construit tot de sovietici).

O poveste similară l-a avut și Arcului Prieteniei, redenumit Arcul Independenței, unde demontarea statuilor simbolice ale „frăției” ruso-ucrainene a fost marcată de date istorice cu o puternică încărcătură emoțională, precum tragedia de la Cernobîl sau proclamarea Hatmanatului.

Tot atunci, am lăsat deoparte încă unul din simbolurile importante din Kiev care era transformat în altceva, și anume statuia ecvestră a lui Mykola Șciors – un comandant militar bolșevic impus de propaganda stalinistă drept un erou legendar al Războiului Civil.

Această statuie, care arăta ca în poza de mai jos în 2007, a avut parte de o soartă mult mai brutală după invazia din 2022: a fost „descălecat” forțat de pe soclul său imperial, picioarele calului fiind tăiate la propriu.

„Fetița cu floarea-soarelui”, realizată de artistul stradal francez James Colomina, este acum instalată în locul statuii, care plantează o floarea-soarelui — simbolul național al Ucrainei și al rezistenței — exact în locul unde odinioară stătea copita calului lui Șciors.

Kiev 2007 arhivă personală
Aceeași statuie, Kiev 2026 – sursa: www.konbini.com

Panglica Sf. Gheorghe și un 9 mai cu simboluri mutilate cultural

Dacă vrem să înțelegem cum se transformă un simbol de onoare în simbolul unui război condamnat internațional, trebuie să privim dincolo de culorile negru și portocaliu: panglica Sfântului Gheorghe a fost, la origini, cea mai înaltă distincție a curajului militar în Imperiul Rus. Creată de Ecaterina a II-a, ea reprezenta „focul și praful de pușcă”, fiind atașată unei medalii pe care soldații o primeau pentru bravură reală pe câmpul de luptă, nu pentru exerciții de imagine la televizor.

Mutilarea simbolului a început odată cu venirea bolșevicilor, care au interzis-o ca fiind un simbol țarist, pentru ca mai apoi Stalin să o recupereze în timpul celui de-al Doilea Război Mondial sub numele de „Panglica Gărzii”.

Pervertirea totală însă, cea operată de regimul Putin a avut loc după 2005. Atunci, dintr-o decorație rară acordată pentru fapte de arme, a fost transformată într-un produs de consum în masă, un accesoriu de marketing politic distribuit gratuit la colț de stradă.

Astăzi, acest simbol este definitiv mutilat și deraiat complet de la semnificația sa originală. Când vezi panglica în Crimeea, în Donbas sau pe pieptul celor care neagă dreptul la existență al Ucrainei, nu vezi un omagiu adus istoriei, ci un cod vizual al agresiunii.

După al Doilea Război Mondial, panglica a rămas un element discret, apărând ocazional pe vederi comemorative sau în vitrinele veteranilor; era un simbol al memoriei personale, fără încărcătura publică agresivă de astăzi.

Totul s-a schimbat însă în 2005, când, sub pretextul celebrării a 60 de ani de la victoria asupra Germaniei, agenția de stat RIA Novosti și organizația de tineret „Studencheskaya Obshchina” au lansat o campanie masivă de distribuire a panglicilor pe străzi.

De atunci, civilii din Rusia și din alte foste republici ale Uniunii Sovietice au purtat panglica ca un act de comemorare și aducere aminte.

Ulterior, grupurile rusești comuniste, naționaliste și cele loiale Kremlinului au adoptat panglica. În timpul protestelor din Rusia din perioada 2011–2013, manifestanții care protestau împotriva fraudelor electorale de la alegerile din 2011 au purtat panglici albe. Suporterii lui Putin au răspuns prin contra-proteste, purtând panglicile Sfântului Gheorghe.

În timpul invaziei ruse a Ucrainei din 2022, culorile panglicii au fost folosite împreună cu simbolul militar ”z”, care a devenit un însemn pro-război prezent în întreaga Rusie.

Citește și: Fostul președinte Igor Dodon anunță că va purta din nou panglica Sfântului Gheorghe pe 9 mai, deși simbolul este interzis în Republica Moldova

Panglica a ajuns să aibă aceeași soartă cu a statuii lui Șciors, fiind acum interzisă în mai multe țări: Lituania, Letonia, Republica Moldova și Estonia fiind țările de pe flancul estic care au interzis acest simbol. În Belarus, activiștii anti ruși au încurajat tinerii, în 2014, să nu folosească simbolul. Evident că, în România, această discuție încă nu a avut loc.

În schimb, avem personaje politice controversate care au fost văzute purtând ades acest simbol.

(FOTO deschidere: Călin Georgescu a purtat la mai multe evenimente publice o cravată ce trimite la simbolismul panglicii Sfântului Gheorghe. Foto: Captură video)

Urmăriți canalul „PRESShub” pe WhatsApp. Cele mai importante știri ale zilei sunt disponibile aici

Urmăriți canalul „PRESShub” pe Telegram

Urmăriți PressHUB și pe Google News!



Source link

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *