AUR este încarnarea stilului oracular în politica post-comunistă. Oracolul nu poate fi tras la răspundere. Este, la propriu, iresponsabil. Ceea ce, fireşte, nu e o circumstanţă atenuantă. În cazurile Simion şi Georgescu, este una agravantă.
„Ce este AUR? Bastardul «Cenaclului Flacăra al Tineretului Revoluţionar», al festivalului «Cântarea României» şi al revistelor «Săptămâna», «Flacără» şi «Luceafărul». Plus «Mişcarea», «România Mare», «Rost». Petre Țuțea combinat cu Popescu-Dumnezeu. Radu Gyr asezonat cu Dulea, Beniuc în simbioză cu Papanace, Belimace, Arădrace. Regurgitarea jalnică a temelor ştiute: glie, neam, martiri, străini nelegiuiţi, patria eternă care «brazda mi-i şi pernă».
E protocronic, anacronic şi moronic. Este sinteza dintre gogocuzism, legionarism şi stalinism naţional. Este nou şi este vechi. Se pretinde contrariul detestatului sistem, un fel de Forza România. Îi lipseşte un lider real. Simion, Târziu, Lavric sunt nişte bancuri penibile. Nu sunt «căpitani» carismatici. Ştiţi pe cineva gata să moară pentru Simion şi Lavric? Vorba lui Nietzsche, nu sunt zei, ci maimuţe. Dar iată că urcă apocatastatic arhanghelul Mihail Germanicus călărind mârţoaga unui antiamericanism de bâlci. O soteriologie în zdrenţe. «Scânteia» contopită cu «Sfarmă Piatră», «Porunca Vremii» reînviata drept «Era Socialistă». Sanctificarea lui Ilie Rădulescu-Lăptărie. Trăirismul mahalalei şi huliganismul Secţiei Presă de la CC al PCR.”
Textul de mai sus a apărut pe această pagină pe 19 iulie 2024. Îl reiau pentru raţiuni care nu necesită explicaţii. Încercam să plasez fenomenul AUR în cadrele politico-intelectuale ale ceaușismului târziu combinat cu legionarismul rezidual. Cred că luminează resorturile discursului isteroid şi iconodul de tipul celui practicat frecvent de către o europarlamentară cu comportament borderline. Utilizarea politică a icoanelor este un sacrilegiu. O profanare.
Continuarea în Puterea a Cincea
Urmăriți PressHUB și pe Google News!