Probabil că mulți analiști socoteau că lucrurile nu pot fi mai complicate decât sunt. Ei bine, președintele a dovedit că pot fi și penibile.
Duminică, 14 iunie, exact la 36 de ani de la celebra mineriadă prin care România a șocat lumea și exact când premierul anterior desemnat se pregătea să-și depună actele pentru a intra la vot și respectiv la cădere în Parlament, Nicușor Dan a anunțat la prima oră că Tomac și-a depus mandatul și că l-a desemnat premier pe liberalul Adrian Veștea. Veștea a căzut ca un trăsnet. Nicușor nu făcuse consultări cu partidele după depunerea mandatului de către Tomac (de fapt după retragerea mandatului său de către președinte), nu discutase cu președintele PNL de care aparține desemnatul și nu desemnase premier din partidul cu cele mai multe mandate parlamentare, adică PSD. Asta dacă nu cumva Veștea e candidatul surpriză al PSD și calul troian (mă rog, mârțoaga) prin care Nicușor atacă PNL cu intenția vădită de a-l sparge supunându-l pe Bolojan unui atentat intern. Căci sunt și liberali care s-ar fi împăcat cu PSD imediat după ce acesta i-a scuipat (guvern să fie, că boarfe-s destule!) neînțelegând că au (prin Bolojan) o șansă să se reconstituie (în opoziție) ca alternativă atât la antieuropeanul AUR cât și la neeuropeanul PSD – ca să nu rămână pentru vecie nevasta PSD. Desemnarea lui Veștea este o invitație (de fapt o presiune) din partea lui Nicușor la adresa liberalilor pentru ca aceștia să-l trădeze pe Bolojan. Cei mai dezamăgiți de manevra lui Nicușor au fost suporterii săi care s-au simțit trădați. Mai indulgent, Băsescu l-a declarat ,,președinte jucător”. Aș! E președinte trișor. Jocul presupune fairplay ceea ce aici nu s-a văzut.
Continuarea, în Revista22.ro
