Un somn fără întreruperi pare, pentru mulți, un lux greu de atins. Totuși, un odihnă profundă și reparatoare rămâne esențială pentru energie și claritate a doua zi. Chiar dacă te culci la o oră potrivită, trezirile bruște între 3:00–5:00 dimineața nu sunt simple întâmplări – au în spate explicații culturale și fiziologice.
Ce este „ora lupului”
Intervalul dintre 3:00 și 5:00 este cunoscut drept „ora lupului”, denumire popularizată de regizorul suedez Ingmar Bergman prin filmul său omonim. În imaginarul asociat acestui moment, somnul e mai adânc, coșmarurile par mai vii, iar frământările personale capătă intensitate. În unele credințe, se spune chiar că atunci ar fi mai frecvente nașterile și decesele, o interpretare care ține de tradiții, nu de dovezi științifice.
Profesora Birgitta Steene leagă ideea de „ora lupului” de folclorul suedez, unde intervalul 3:00–5:00 este perceput ca o fereastră critică a nopții. În acest răstimp, organismul atinge un repauz profund, iar în unele tradiții populare se vorbește despre fenomene supranaturale și influența vrăjitoarelor, demonilor și fantomelor. Aceste teme reflectă mai degrabă cultura și simbolistica nocturnă decât realitatea medicală.
Ce spune știința despre trezirile dintre 3:00 și 5:00
Dincolo de mituri, o explicație coerentă vine de la ritmul circadian – ceasul intern care reglează ciclurile corpului în raport cu lumina. Pe timpul nopții, temperatura corporală, tensiunea arterială și metabolismul scad treptat, atingând minimele în jurul orei 4:00. Acesta este, de regulă, cel mai adânc segment al odihnei, când organismul se află în faza de recuperare.
Pentru persoanele cu anxietate sau expuse la stres, această „tăcere” fiziologică poate accentua gândurile intruzive. În loc să susțină somnul, mintea poate aprinde o stare de neliniște greu de descris, suficientă pentru a te trezi și pentru a face dificilă re-adormirea.
Trezirile frecvente în acest interval pot avea legătură cu stresul/anxietatea, dar și cu factori mai prozaici: program neregulat de somn, cofeină seara sau o rutină nocturnă haotică. De ajutor pot fi un program de somn constant, limitarea ecranelor înainte de culcare și tehnici de relaxare care să tempereze activarea mentală.
În practică, mici ajustări fac diferența: aerisește camera înainte de culcare, menține o temperatură mai scăzută, redu lumina ambientală și încearcă o tranziție lină spre somn (citit câteva pagini, duș călduț, respirație diafragmatică). Dacă te trezești totuși pe la 3–4 dimineața, evită să verifici telefonul; stai câteva minute cu ochii închiși și concentrează-te pe o respirație lentă, numărând inspirul și expirul.
Mulți descoperă că o rutină predictibilă reduce trezirile din fereastra 3:00–5:00. Notează-ți ce faci în ultimele două ore înainte de somn și ajustează treptat – un jurnal scurt al serii poate scoate la iveală tipare pe care altfel le treci cu vederea.
