Este o replică ”colocvială” a mai multor cunoscători de muzică, din tinerețea mea petrecută în Brăila. Este o chemare la „încă o audiție reușită” într-o cheie semi-autoironică, lansată pe vremea când noi nu visam decât la un nou disc apărut în cercul de prieteni. Evident că înainte de 1989 nu ne trecea prin cap că vom avea ocazia de a participa la concerte memorabile în România sau în afară.
Mult blues în România peste 35 de ani de libertate!
Zilele trecute s-a încheiat „stagiunea” de blues a anului 2025. Concertul lui „Mama” Kaz Hawkins a fost fenomenal. „Lumea bună” a blues-ului bucureștean (dar nu numai!) a fost la Quantic să o asculte. Eu am văzut-o a treia oară!
Cu câteva zile înainte am fost la Brașov la „The S.H.I.T.” (Sibun, Hellier, Inniss, Tognoni), un supergrup din care iese în față Rob Tognoni. Pentru mine a fost al doilea concert cu el. Dacă observ retrospeciv, în anul acesta au trecut pe scenele românești mai mult de un sfert dintre cei mai buni blues-singeri ai lumii, din această perioadă.
Sezonul a început la București cu Urban Blues Fest. Ben Poole a fost headliner-ul festivalului. Lumea îl știe de la Brezoi. Prima mare stea a fost la Suceava, la Blues Festival „Fani Adumitroaie”: Ana Popovici. La o săptămână a venit Big Daddy Wilson la Potigrafu – Jazz Say Blues.
A urmat „Brezoiul Lumii” cu Keb’ Mo’, Fantastic Negrito, Joanne Shaw Taylor, Kaz Hawkins sau Anthony Gomes. Din copilărie ascultam The Animals. Cu o lacrimă de bucurie în ochi i-am văzut și ascultat în ultima zi a festivalului de pe Valea Lotrului.
La Brașov Jazz & Blues Festival au fost Curtis Salgado, Sari Schorr și inegalabila Sharrie Williams.
La Dărmănești au fost două câștigătoare de Grammy: Judith Hill, care a cântat cu Michael Jackson și Prince, și Sheryl Youngblood, precum și Eric Johanson, inclus printre primii 50 de chitariști ai planetei în viață.
La Transilvania Blues Fest a cântat John Primer, inclus în „Blues Hall of Fame” și considerat continuator direct al școlii Muddy Waters.
România pe harta mondială a blues-ului
Fără discuție că față de alte țări, România stă cel mai bine la festivaluri de blues. Urmăresc cam tot ce se întâmplă prin Europa în materia de blues și afirm cu tărie că România are cele mai multe festivaluri care sunt mai mari de o zi, că are cel mai mare festival de blues, cel de la Brezoi, cu cinci zile, cu 30 de spectacole și multe mii de plătitori de bilete. Cu cel mai bun set-up, cele mai faine lumini și cel mai bun sunet. Nu zic nimic de audiența acestor festivaluri! … Vă garantez că, dacă aveți o participare la oricare din ele, nu vă veți mai dezlipi de prietenii pe care îi veți face acolo!
Avem cu ce ne mândri! … Și asta pentru că există niște primari „luminați” (fără ei nu se poate face nimic) care au intuit ce înseamnă a fi un punct de interes artistic pe harta lumii și cum se întoarce orice ajutor dat celor care se ocupă de organizare.
Așa că nu pot să nu le spun numele și să le mulțumesc celor care au pus mână să înroșească harta lumii în dreptul României: Mihai Răzvan Mugescu, Bobby Stroe, Marius Giura, Marius Diaconescu, Radu Lupașcu și Alin Dumbravă.
Rejuvenarea publicului blues
Un fenomen notabil al sezonului 2025 este scăderea vârstei medii a publicului: de la clasicul 50+ care domina festivalurile românești de blues de ani buni, acum audiența include masiv tineri de 20-30 de ani. La Brezoi, la Brașov sau Dărmănești, scenele au vibrat cu mii de fani sub 30 de ani, atrași de line-up-urile explozive (Keb’ Mo’, Judith Hill, John Primer) și de vibe-ul modern al festivalurilor – camping, after-party-uri, jam-session-uri interactive.
De ce atrage blues-ul generația tânără?
Social media joacă un rol esențial: clipuri virale de pe TikTok/Instagram cu momente de la Urban Blues Fest sau Transilvania Blues Nights au adus fani noi, curioși de sunetul autentic, dar și de atmosfera comunitară. Artiști ca Kaz Hawkins sau Joanne Shaw Taylor, cu energy contemporan, combină tradiția blues cu producție high-tech (sunet impecabil, lumini spectaculoase), făcând genul accesibil fără să pară „de muzeu”. Rezultatul? La toate spectacolele, proporția tinerilor a ajuns la 40-50% din total, schimbând complet dinamica festivalurilor.
Scena românească de blues: rodul pasiunii și viitor luminos
Festivalul ”blues-ului românesc” nu e doar o întâmplare fericită, ci rodul unei munci susținute de oameni pasionați care au crezut în gen chiar și atunci când publicul era nișă, iar resursele puține. Mihai Răzvan Mugescu a transformat Brezoiul într-un pol de atracție european, Bobby Stroe a pus Suceava pe harta blues-ului cu dedicare și acces liber, Marius Giura a făcut din Brașov un oraș viu cu Jazz & Blues Festival, Marius Diaconescu a scos Dărmăneștiul din anonimat și letargie și Radu Lupașcu au dat energie Urban Blues Fest-ului bucureștean, iar Alin Dumbravă ține flacăra aprinsă la Rockstadt prin Transilvania Blues Festival si Transilvania Blues Nights. Acești oameni au construit punți între artiști internaționali și publicul nostru, transformând România într-un „must-visit” pentru bluesmani.
Anul 2025 a fost un vârf istoric, cu headlineri de calibru Grammy pe scene românești – de la Keb’ Mo’ și Fantastic Negrito la John Primer sau Judith Hill –, dar forța reală vine din comunitate: mii de spectatori loiali, jam-session-uri nocturne, prietenii legate la after-party-uri și un vibe autentic care lipsește multor festivaluri vestice. România nu doar găzduiește blues, ci îl crește organic, cu un public diversificat care unește generații sub același riff.
Să ridicăm un pahar (și un riff de chitară) pentru acești organizatori și pentru blues-ul care ne unește! Foaie verde cucuruz, ia mai zi, bade, un blues – și în 2026, cu și mai mult entuziasm, cântat sau ascultat de voci tinere și vechi deopotrivă!
Urmăriți canalul „PRESShub” pe WhatsApp. Cele mai importante știri ale zilei sunt disponibile aici
Urmăriți PressHUB și pe Google News!
