Războiul din Ucraina, provocat de invazia la scară largă a Rusiei, a intrat în al cincilea an, iar opoziția din Rusia, atâta cât este, încearcă să-și găsească un rol și țel, peste „Jos Putin”. O analiză semnată de Angela Grămadă, președinta Asociației Experts for Security and Global Affairs.
Decizia lui Vladimir Putin de a rămâne pentru o perioadă nedeterminată la conducerea Federației Ruse a forțat opoziția din această țară să facă alegeri pe care nu și le dorea: să se adapteze și să se supună unor reguli impuse, să emigreze și să își definească o misiune salvatoare în afara frontierelor naționale sau să renunțe la orice formă de manifestare politică. Această alegere, deși pare a fi una simplă, este suficient de complexă pentru cei care se declarau liberali în anii 2000 și erau cu totul nepregătiți pentru a lupta din nou pentru principii democratice. Ea, alegerea, se referă de cele mai multe ori la relația cetățeanului rus, activ politic, cu exaltarea de după colapsul Uniunii Sovietice și mimarea adoptării valorilor democratice atât de elita politică, cât și de societate. Pentru mulți dintre aceștia, fără o intenție de a generaliza, democrația fără autocrație nu poate fi explicată în Rusia. Pentru alții este o sursă de argumentare a propriului rol în cadrul societății ruse. Iar pentru cei care ieri, azi și mâine se prezintă în calitate de elită politică rusă este un instrument util pentru a explica unicitatea experienței democratice a Rusiei, care a trecut printr-o ”transhumanță” greu de înțeles și de acceptat pentru ”Occidentul decăzut”, cum este de cel mai multe ori prezentat Vestul.
Exilul și nevoia de reinventare a opoziției ruse
Astăzi, opoziția rusă, cea din afara Dumei de Stat și a Rusiei, trece printr-un proces complex de inventare a unui rol, a unei misiuni și a unei imagini, care să o separe de asocierea cu viziunea oficială despre modul în care ar trebui să fie organizată lumea, adică de politică externă și de securitate proiectate de actuala conducere de la Moscova. De ce? Pentru că această conducere nu doar că își constrânge cetățenii să accepte perpetuarea unei forme de organizare autoritară, dar forțează, în același timp, schimbarea ilegală de frontiere recunoscute după destrămarea Uniunii Sovietice, adică după decembrie 1991. Și nu o singură dată. În acest context, opoziția rusă, aflată în exil, este prinsă într-o dilemă existențială: trebuie sau nu să respecte sau nu Constituția recent amendată, cu tot cu teritorii anexate ilegal? Mai simplu spus, alegerea este între a renunța sau nu la un potențial electorat înainte de a i se adresa în eventualitatea în care se va produce, totuși, schimbarea de paradigmă electorală și i se va permite să participe la alegeri sau de a se retrage pentru a se integra în statele gazdă. Până atunci, însă, opoziția rusă și-a definit activități intermediare, în care lupta se dă aparent între idei despre cum arată viitorul Rusiei liberale, așa cum este acum sau destrămată, și dreptul de a îi reprezenta pe cei care au rămas victime ale regimului și de a condamna războiul împotriva Ucrainei, lansat de Moscova încă în anul 2014.
De facto, însă, și această luptă este despre resurse, acces la platforme internaționale, imagine și eliminarea concurenței în rândul ”compatrioților” cu pretenții politice, aflați în afara frontierelor naționale rusești, adică au emigrat, fiind constrânși de contextul politic intern, dar mai ales de legislația represivă, adoptată după 24 februarie 2022. Și aici se evidențiază o primă falie între emigranții ruși: cei care cred că sistemul se poate transforma de sine stătător, fără prezența lor, și cei care consideră că prin activismul lor civic din afara țării vor contribui la această transformare sau și-o vor asuma după ce actuala putere se va auto-dizolva ca și consecință a unor procese evidente de auto-distrugere sau de îmbătrânire.
24 februarie 2022: din Rusia sau, totuși, din afara frontierelor naționale?
Primele elemente care au sugerat declanșarea unui nou val de emigrație politică rusă mai consistent au apărut după adoptarea legislației din anul 2012 care permitea autorităților să declare vocile critice din rândul societății civile drept agenți străini. Cei care l-au transformat pe Vladimir Putin în liderul etern au evaluat corect ce se întâmpla cu opoziția rusă la acea perioadă: era prea arogantă, prea orgolioasă și prea puțin disponibilă să livreze societății ruse un discurs capabil să anticipeze încotro se îndreaptă politica promovată de un lider care regretă destrămarea Uniunii Sovietice. Simptome, într-adevăr, au existat și anterior. Acestea ar fi trebuit să fie anticipate încă din modul în care s-au desfășurat alegerile prezidențiale din anul 20043 sau din modul în care Moscova interpreta revoluțiile portocalii din anumite state ex-sovietice. Georgia, Ucraina, Kirghizstan (Republica Kirghiză) au sfidat pe rând dependența excesivă față de Moscova și față de un anumit sistem de valori, fals democratic, renunțând la el în favoarea altui model de dezvoltare – occidental. A urmat Republica Moldova în anul 2009 și din nou Ucraina în 2013, dar și Armenia în 2018. Democrația sau ceea ce putea să ofere un sistem de guvernare cu instituții cu adevărat construite în mod democratic devenea din ce în ce mai apreciat de cetățenii statelor care și-au dobândit independența după destrămarea URSS, dar nu și de conducerea de la Kremlin.
Politica revanșardă, de reconstituire a influenței, definită încă în primul mandat al lui Vladimir Putin, dar făcută publică în cel de-al doilea, evolua rapid, iar vocile critice trebuiau să fie înlăturate.
După adoptarea în anul 2012 a legislației care a transformat societatea civilă activă în agenți străini, prin publicarea periodică a numelor de ONG-uri într-un registru special, gestionat de Ministerul Justiției al Federației Ruse, cadrul normativ a fost actualizat, devenind și mai represiv. Astfel, în acest registru au început să fie incluse și persoane fizice, reprezentanți ai presei independente, activiști civici sau politici. Organizațiile non-guvernamentale străine sau publicațiile străine au fost declarate ”organizații indezirabile” și erau somate să părăsească teritoriul Federației Ruse. Mai târziu au apărut și alte etichete, precum ”organizații teroriste” sau ”extremiste”, lista fiind actualizată constant. În acest moment, registrul cuprinde un număr extins de organizații sau personalități nu doar din societatea civilă sau presă, dar și persoane din domeniul culturii, politicieni, oameni de știință, activiști civici, simpli cetățeni care au susținut public o anumită idee sau mișcare civică sau politică.
Urmăriți canalul „PRESShub” pe WhatsApp. Cele mai importante știri ale zilei sunt disponibile aici
Urmăriți canalul „PRESShub” pe Telegram
Urmăriți PressHUB și pe Google News!
(FOTO: AGERPRES FOTO / EPA)
