Realizarea extraordinară aparține cercetătorilor de la Universitatea din Carolina de Nord (UNC). Aceștia au creat micro-roboţi naturali, denumiți ”flori de ADN”, se comportă ca nişte organisme vii în miniatură.
Microstructurile create de savanții americani funcţionează precum un mic program biologic, în care ADN-ul ghidează reacţiile la schimbările din mediul înconjurător. Astfel, când aciditatea (pH-ul) mediului creşte, structura se contractă şi se închide, iar atunci când condiţiile revin la normal, se redeschide. Această abilitate de a răspunde rapid la variaţiile chimice ar putea permite eliberarea controlată a medicamentelor sau declanşarea unor reacţii chimice specifice în interiorul organismului, se arată într-un studiu publicat în revista Nature Nanotechnology, scrie news.ro.
Potrivit cercetărilor de la UNC, ”florile de ADN” ar putea fi utile pentru detectarea tumorilor și administrarea de medicamente doar atunci când detectează boala. Tratamentul ar urma să fie oprit automat la vindecare, însă microstructurile rămân pregătite să intervină dacă boala reapare.
Cum vor fi folosite ”florile de ADN”
În același studiu se arată că ”florile de ADN”, într-un viitor apropiat, ar putea fi înghiţite sau implantate, cu scopul de a livra în organism doze de tratament, de a colecta mostre biologice sau chiar de a dizolva cheaguri de sânge!
Conform sursei citate, savanții americani s-au inspirat pentru această ”invenție” din natură, mai exact din modul în care petalele unei flori se deschid, din pulsaţiile coralilor sau din felul în care se formează ţesuturile vii. Cercetătorii au încercat să reproducă aceste comportamente complexe la scară microscopică, lucru considerat imposibil până acum.
”Florile de ADN” ar putea fi folosite și în alte domenii. De pildă, pentru a curăţa apa de materiale poluante. Microstructurile vor elibera, în mod controlat, substanţe de curăţare, care se vor dizolva fără a lăsa reziduuri.
Tot ”florile de ADN” ar putea fi adaptate pentru stocarea datelor digitale, până la două trilioane de gigabytes într-o singură linguriţă de material, ceea ce ar fi o metodă ecologică şi eficientă de arhivare a informaţiei.
