Anul muzical 2026 a început în forță. Tradiționalul Concert de Anul Nou de la Viena, urmărit în întreaga lume de milioane de telespectatori (spectatori sunt maxim 2000), a fost cu totul deosebit și extraordinar de tradițional în mesaj.
Concertul de Anul Nou de la Viena are câteva constante. Prima, Orchestra Filarmonicii Viena, aflată în top 5 orchestre simfonice ale lumii. A doua, superba sală a Musikverein, Sala de Aur, locul unde orchestra își susține concertele din stagiune. Adaug că orchestra e și pilon de susținere pentru Festivalul de la Salzburg. Muzicienii nu numai că sunt de top, dar au și o versatilitate naturală în abordarea genurilor muzicale, iar conlucrarea cu mari dirijori le-a conferit o extraordinară adaptabilitate a stilului. Spun asta pentru că, anual, îi văd constant în concerte și producții de operă.
Desigur, secretul stă în nenumărate repetiții și un profesionalism ieșit din comun. A treia constantă este ziua de desfășurare, 1 ianuarie. A patra, mixul de genuri muzicale (ordine descrescătoare): polcă, vals, marșuri, uverturi din operete, galop, scherzo muzical, cadril, ceardaș și altele. O a cincea ar fi rotația anuală a dirijorilor, din 1987, dar ei se pot repeta. A șasea, Dunărea Albastră și Marșul lui Radetzky sunt bisurile fixe din 1969 (ultimul și cu o excepție). Chiar fără să fi ascultat vreodată concertul, se poate trage concluzia asupra atmosferei ce se dorește a fi generată.
Și, nu în ultimul rând, mesajul concertului, intrarea într-un an nou mai plin de speranță, pace, bunătate, dragoste. Cum? Transmițând prin muzică o stare de bine, veselie, detașare, inclusiv, cu tradiționalele aplauze de final, când adrenalina eliberată taie controlul rigid rațional și facilitează apropierea umană ca gest spontan (e ceea ce a făcut dirijorul coborând în public), amintind, cel puțin, celor cu vederi mai largi muzicale de versurile lui The Boss: I just want someone to talk to/And a little of that human touch.
Dirijorul din acest an a fost Yannick Nézet-Séguin. Foarte cunoscut între iubitorii de operă, mai puțin simfoniștilor, cred. Deși el este dirijorul celebrei Orchestre Simfonice din Philadephia, altă orchestră de top, și de care suntem și foarte legați (sic!) datorită marelui nostru George Enescu care a dirijat-o și despre care spunea așa: În Philadelphia am găsit cea mai formidabilă orchestră din câte cunosc. Iubitorii de operă știu că, din 2018, Yannick Nézet-Séguin a fost numit directorul muzical Orchestrei Operei Metropolitane din New York. O orchestră cu care, iarăși, avem conexiuni directe grație marelui dirijor Christian Badea, aflat pe podiumul din New York de peste 160 ori, și nici nu era directorul acesteia (Da, da, am auzit întrebarea, și da, doar la noi nu e bun CB).
O precizare. Deși unii au apreciat ”nonconformismul” ținutei dirijorului, vorbim, în fapt, de un styling cât se poate de tradițional. Saloanele vremii, vorbim de toată Europa și America(incluzând această sală) erau locurile unde se expuneau în premieră tendințele modei din perioadă, materialele, culorile. Vestimentația lui Yannick Nézet-Séguin a fost cât se poate de sobră, solemnă și reverențioasă. Pentru cei care nu vor să rămână cu idei puține și fixe, recomand reviste de lifestyle, mai ales străine, la noi nu e decât revista ELLE, pentru a-și cultiva ochiul și gusturile. E ca în artele plastice. Unii au rămas numai în pictura figurativă, alții au făcut pași spre cea abstractă.
Extravagant ar fi fost dacă apărea à la Timothée Chalamet style (care își face și el unghiile (sic!). În rest, cerceii, unghiile ojate, broșă de guler, inelele sunt accesorii metal/hard rock-punk, dar nu că ar fi originale pentru genurile muzicale respective, ci, sunt inspirate, în special, de perioada (pre-)barocă și romantică etc. Designerii zilelor noastre doar reinventează TRADIȚIA.
Stilul și atitudinea rămân neschimbate. Acum, na, gura lumii slobodă, mi-aduc aminte prin ce-a trecut Yuja Wang când aparițiile sale i-au ”zdruncinat” pe melomanii vintage, mergând până la a-i contesta valoarea sa artistică. În opoziție, muzicienele sunt mai unite, au adoptat instantaneu aceleași styling că doar nu erau să fie renegate in corpore.
Așa că, acum, we’ve been there, we’ve seen this.
Poate că mulți ar spune că și programul este o constantă. Firesc. Este o constantă la nivel de genuri muzicale. Familia Strauss este o constantă. În rest, ține de dirijor. Circa 27% din repertoriul cântat de-a lungul anilor a fost cu piese cântate o singură dată. Tendința de introducere a noi opusuri, să spunem ca o actualizare a listei, o împrospătare, s-a simțit cam din 1995, când dirijor era Lorin Maazel.
Durata concertului nu e o constantă. Cel mai lung, de până acum, a fost concertul din 2012, dirijat de Mariss Jansons.
Începând cam cu 2021, Riccardo Muti dirijor, profilul compozițional datorat familiei Strauss a început să scadă, rămâne majoritară, dar și alți compozitori austrieci! mai puțin, spre deloc, recunosc, cunoscuți, și-au făcut loc, plecând de la un Karl Komzák sau, în 2026, Josefine Weinlich ori Joseph Lanner, care, apropo, e fabulos.
Program aici
Bisuri:
Philipp Fahrbach Jr.: Zirkus, op. 110, Polka schnell,
Johann Strauss II.: An der schönen blauen Donau (The Blue Danube), op. 314, Waltz,
Johann Strauss I.: Radetzky March, op. 228, March
Urmăriți canalul „PRESShub” pe WhatsApp. Cele mai importante știri ale zilei sunt disponibile aici
Urmăriți PressHUB și pe Google News!
