În Bumbești-Jiu, timpul nu se măsoară în ore, ci în straturi de rugină și lăstari care străpung traversele de cale ferată. Aici, unde Carpații încep să strângă malurile Jiului, se află Uzina Mecanică Sadu — un colos de stat care, pe hârtie, produce siguranță națională, dar care, în realitate, produce o formă lentă și tăcută de disperare, scrie publicația Sud Vest.
Dacă te plimbi pe liniile ferate industriale care leagă uzina de restul lumii, imaginea este una aproape poetică, dacă n-ar fi tragică. Copaci tineri au crescut direct între șine, îmbrățișând oțelul care odinioară purta vagoane încărcate cu muniție. Iar în mijlocul acestui peisaj post-apocaliptic, cineva a „plantat”, cu o precizie absurdă, un stâlp de electricitate din beton. Este monumentul perfect al incompetenței: o investiție care blochează o altă investiție, un simbol al unui sistem în care mâna stângă nu doar că nu știe ce face dreapta, dar pare să o saboteze activ.
Pentru cei 517 angajați ai uzinei, drama nu este vizibilă pe șinele ruginite, ci pe bucata de hârtie pe care o primesc în fiecare lună: fluturașul de salariu. Pe acest document, statul român joacă o piesă de teatru cinică. În fiecare lună, de treisprezece ani încoace, muncitorilor li se rețin contribuțiile pentru pensie și sănătate. Cifrele sunt acolo, scrise negru pe alb, scăzute din venitul lor brut.
Însă, dincolo de fereastra contabilității, banii se evaporă. Documentele oficiale intrate în posesia sudvest.ro dezvăluie o gaură neagră de aproape 100 de milioane de lei (aproximativ 20 de milioane de euro).
Continuarea, în Sudvest.ro
Urmăriți canalul „PRESShub” pe WhatsApp. Cele mai importante știri ale zilei sunt disponibile aici
Urmăriți canalul „PRESShub” pe Telegram
Urmăriți PressHUB și pe Google News!
(Sursa foto: Sud Vest)
