Curtea Constituțională (CCR) a decis că ariile protejate și parcurile naționale pot fi sacrificate legal, deoarece proiectele hidroenergetice începute acum aproape două decenii și abandonate din cauza ilegalității lor pot fi din nou construite. Printr-o decizie care nu pare să fie deloc în interesul protecției mediului, CCR a respins sesizările USR și ale președintelui Nicușor Dan, dând undă verde legii inițiate de Daniel Zamfir (PSD).
Curtea Constituţională a respins, ca neîntemeiată, obiecţia de neconstituţionalitate formulată de Preşedintele României şi a constatat că dispoziţiile art.I şi art.II din Legea pentru completarea art.56 ind.1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice, precum şi pentru modificarea art.5 alin.(1) din Legea nr.292/2018 privind evaluarea impactului anumitor proiecte publice şi private asupra mediului, precum şi legea, în ansamblul său, sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
Deputatul PSD Bogdan Ivan a postat pe rețelele sociale: „Victorie pentru România!!! Putem construi hidrocentralele blocate de ONG-uri!”
Dincolo de majusculele și semnele de exclamare specifice discursului electoral, realitatea din teren și din spatele acestei legi arată cu totul altfel. Ceea ce politicienii numesc „dreptate pentru români” este, în fapt, o lovitură de grație aplicată ultimelor ecosisteme intacte ale țării.
„Securitatea energetică” – sperietoarea perfectă pentru a încălca legea
În contextul crizelor geopolitice, este cel mai ușor să vinzi publicului ideea că urșii, peștii sau râurile din parcurile naționale stau în calea independenței energetice a țării.
Însă organizațiile de mediu, printre care și Bankwatch România, atrag atenția că realitatea cifrelor contrazice demagogia politică.
Proiectele vizate – cum sunt cele de pe Răstolița sau din Defileul Jiului – au fost începute în perioada comunistă sau imediat după, cu tehnologii învechite și fără nicio evaluare reală de mediu.
Mai mult, energia pe care aceste hidrocentrale o vor produce este infimă raportat la consumul național și complet insuficientă pentru a genera vreo scădere vizibilă a facturilor. Prețul real nu se va măsura în bani salvați de cetățeni, ci în râuri secate, păduri tăiate în inima parcurilor naționale și habitate distruse iremediabil.
Zonele cu protecție strictă în România abia dacă ating 1-2%, în condițiile în care obiectivul asumat la nivel european este să ajungem la 10% până în anul 2030.
Un caz emblematic este și hidrocentrala de la Răstolița. Sub pretextul „producției interne”, acest proiect ceaușist a fost oprit în mod repetat de instanțe – inclusiv printr-o decizie definitivă a Înaltei Curți de Casație și Justiție obținută de Declic și Bankwatch – tocmai pentru că însemna raderea și defrișarea ilegală a peste 30 de hectare de pădure virgină chiar din inima Parcului Național Călimani.
Cine a blocat, de fapt, proiectele? ONG-urile sau propria incompetență?
În postarea sa, Bogdan Ivan acuză „ani de blocaje, procese și piedici puse de USR și ONG-urile lor”. Este tactica clasică de a găsi un țap ispășitor. În realitate, proiectele au fost blocate de instanțele de judecată din România și din Uniunea Europeană pentru că încălcau flagrant legislația de mediu.
Dacă Hidroelectrica și guvernele succesive ar fi dorit cu adevărat energie curată și legală, ar fi realizat studiile de impact cerute de lege. În loc de asta, s-a preferat presiunea politică și, în final, modificarea legii cu dedicație, pentru a legaliza retroactiv abuzurile. Prin această decizie, CCR nu a făcut „dreptate”, ci a creat un precedent periculos: dacă un proiect ilegal este suficient de vechi și are în spate destul interes politic, legile pot fi modificate pentru a-l legitima.
Un semnal îngrijorător pentru viitor
România riscă acum noi proceduri de infringement din partea Comisiei Europene pentru încălcarea directivelor de mediu (Directiva Habitate și Directiva Cadru Apă). Într-o Europă care finanțează masiv restaurarea naturii și tranziția verde prin soluții sustenabile, România alege să distrugă parcurile naționale (care, prin definiție, ar trebui protejate de orice intervenție brutală a omului) pentru a finaliza mamuți de beton din secolul trecut.
Nota redacției: Autoarea articolului, Viorica Bold, corespondentă PressHUB la Cluj, este președinta Asociației Ecourovinabucureșci, organizație care asigură reprezentarea juridică și socială a comunității locale în raport cu impactul proiectelor miniere din zonă.
